This post was originally published on this site

Urez un caluduros Bun venit ierarhilor, clerului și delegaților laici prezenti aici!

Revizuind lista clerului și a delegaților, observăm că unii dintre dumneavoastra sunteți prezenti ca „membri pentru prima dată” la un Congres al Episcopiei.

Intenționez ca aceasta să fie o trecere în revistă folositoare a motivului pentru care suntem astazi aici împreună în sesiunea anuală a Congresului Sfintei noastre Episcopiei Ortodoxe, în această minunată Parohie, inchinata Sfintilor Trei Ierarhi in Seattle, Washington.

Parintele Ioan Catana este preotul paroh aici. Dansul, impreuna cu preoteasa Floarea si parohia au acceptat cu bunavointa sa gazduiasca cel de al 91-lea Congres.

Bun venit in Protopopiatul de Nordvest. Parintele Gabriel Agoston este protopopul locului.

Înainte de a începe, trebuie să ne amintim că Episcopia noastra este o eparhie unica. Spun unică pentru că acoperim Canada, in 6 provincii și 27 state din Statele Unite, aproape intreg continentul nord american. Delegatilor si vizitatorilor din întreaga Episcopie, le uram „Bun venit”!

Motivul esențial pentru care suntem aici acum este pentru că noi credem în Dumnezeu. Si crezând în El, acționăm și trăim credința noastră in El si in Cuvantul Sau ca piatra de temelie a existenței noastre, a vieții noastre, a familiilor noastre, a caselor noastre, a parohiilor noastre, a episcopiei noastre, a viitorului nostru vesnic.

Când participăm in Sfânta Liturghie, mărturisim, afirmăm: „Cred într-unul Dumnezeu…”, iar la încheierea mărturisirii credinței noastre personale, afirmăm: „Aștept învierea morților și viața veacului ce va să vină.” Astfel, recunoaștem și mărturisim că viata noastra în această lume este incompleta.

Sfântul Apostle Pavel, în a doua sa epistola către Corinteni, le amintește lor atunci, și în vremea noastră astazi,: „ Pentru ca noi toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, pentru ca fiecare sa primeasca dupa cele ce a facut prin trup, ori bine, ori rau.” (2 Cor. 5,10)

Desigur, “scaunul de judecata a lui Hristos” este judecata de apoi … dar sa ne amintim ca nu sunt numai crestinii, ci si evreii, musulmanii, hundusii, si ateii … toate popoarele …. vor fi aduce inaintea acestui scaun de judecata. Toti vor sta in fata si vor da un raspuns …

Astfel, nu suntem aici infatisand  o „societate/asociatie” cu orice scop subiectiv și temporal. Suntem aici ca un trup, de fapt suntem aici ca Trupul lui Hristos, Biserica.

Prin Botezul nostru, am devenit parte din acest Trup. Suntem „în trup” acum, dar după cum știm cu toții, într-o zi, vom părăsi acest trup, fiecare la timpul randuit.

Si acum sa revin la trecerea in revista de care vorbeam mai sus. Dupa cum bine stiți este singura dată când suntem prezenți cu toții împreună fizic, reprezentând parohiile și mănăstirile noastre ca unitate a Episcopiei. Acest Congres nu analizează activitățile desfășurate in parohia dumneavoastra; acest lucru il faceti dumneavoastra in parohie în primele 6 săptămâni ale fiecărui an la Adunarea Generala a Parohiei – cand se prezinta rapoartele Preotului Paroh, al Consiliului Parohial, Trezorierului și organizațiilor auxiliare ale parohiei – așa cum de fapt se va face si aici cu rapoarte similare despre activitatea întregii Episcopii.

Prin cuvantul „Biserică”, ne referim în primul rând la adunarea credincioșilor în Dumnezeu. Biserica nu este doar o clădire fizică, din ciment si caramida, ci este viețile, vietile noastre/suflete, sufletele noastre. „Biserica” adică oamenii chemați de Dumnezeu să trăiască în mărturisirea că “Dumnezeu ESTE”.

Nu suntem “O” biserica, ci „Biserica,” așa cum mărturisim în Crez: “Cred ..in una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică.”

Biserica este una, unica Biserica Ortodoxă, adica credință corectă/învățătură corectă. Din nou, afirmăm și mărturisim acest lucru de fiecare dată când recităm Crezul. Biserica este aceeași pretutindeni, învățând și închinându-se, trăind viața creștin ortodoxă: în România, Grecia, Antiohia, Japonia, America, este la fel: este una!

Predarea, scopurile și serviciile sunt universal aceleași, peste tot, de-a lungul timpului. Astfel, Biserica nu este o societate trecătoare de anvergură limitată. Biserica este organizată, dar ea nu este o organizație. Biserica este un Trup viu, Trupul lui Iisus Hristos.

Ce este, deci, o eparhie sau episcopie? Este unitatea de bază a Bisericii Ortodoxe. Nu este parohia; un grup de parohii alcătuiesc o Biserică. În cazul nostru, este Episcopia sau Episcopia Română; este o Biserică pentru că are un Păstor, un Episcop, iar un Episcop are o turmă, cler și credincioși asupra cărora veghează. Un Episcop fără turmă nu este un Episcop. O parohie fără episcop nu este o parohie.

Deci, de ce suntem aici, reprezentând mai multe parohii, dar o singura eparhie, și ceea ce suntem aici este aceeași structură ca orice altă Eparhie a Bisericii noastre Autocefale.

Mai mult, o Eparhie sau Episcopie face parte dintr-o unitate mai mare compusă din comuniunea tuturor Eparhiilor dintr-o anumită zonă. In cazul nostru, aceasta este America de Nord: Canada, Statele Unite și Mexic. Aceasta entitate se numește „Biserica Ortodoxă in America”, OCA.

Biserica Ortodoxa in America în totalitate autonomă, nu depinde de niciun corp bisericesc din interiorul sau din afara celor trei națiuni menționate anterior. În 1970, statutul autocefal al Biserici Ortodoxe in America a fost recunoscut de catre unele, nu toate, Bisericile Ortodoxe Autocefale.

Așadar, parohiile noastre sunt unite într-o Eparhie/Episcopie, iar Episcopia noastră face parte din unitatea celorlalte Eparhii în Biserica Ortodoxă in America, fiecare având, de asemenea, Statutul său și Congresul sau Adunarea Eparhială Anuală, fiind, de asemenea, sub autoritatea Statutelor Bisericii Ortodoxe in America.

Totalitatea acestor Eparhii este condusă catre Sfântul Sinod al Episcopilor Bisericii Ortodoxe in America. Cuvântul „Sinod” provine din limba greacă și înseamnă a merge pe „aceeași cale sau cale” sau a „acționa împreună”.

Sfântul Sinod are un conducator. În prezent, el nu are titlul de Patriarh. El este Preafericirea Sa, Tikhon, al cărui titlu este „Metropolitul întregii Americi și al Canadei”.

Structura Eparhiei noastre este clarificată în Constituția sa, copusa din 7 Articole și în Statuttul compus din 15 Articole. Cartea aceasta se intitulează: „Constituția și Statutul ROEA”.

Fiecare Eparhie are un „Congres/Adunare” cel puțin o dată pe an sau o dată la doi ani. Agenda de lucru a Congresului se bazează pe faptul că avem proprietăți, fonduri și guverne care ne calauzesc în domeniul organizațiilor nonprofit, încorporarea și supravegherea financiară. Aceasta este din motiv, ca toti credincioșii sunt și cetățeni supuși legilor civile acolo unde traiesc.

Ca o notă, guvernele noastre recunosc practic două forme de organizare a Bisericii: cea ierarhică și cea congregațională.

Dar este, de asemenea, adevărat că noi, fără cerintele guvernului, trebuie sa dam seama unul altuia de ceea ce ne-a binecuvântat Dumnezeu în viața noastră, în parohiile noastre și în Episcopie.

Chiar și în vremurile apostolice, a fost nevoie de supraveghere, așa cum ne amintește Sfântul Apostol Petru în Faptele Apostolilor. Când unii credincioși au mințit despre donatia pentru sprijinul Bisericii; au murit pe loc când necinstea lor a fost dezvăluită. Mai era și motivul slujirii diaconilor. Ei urmau să aibă grijă de văduve și de nevoile practice ale comunității… avem si noi aici diaconi.

Ordinea de zi a Congresului, autoritatea Congresului, nu acoperă ceea ce credem noi (aceasta este Credința – sfântă, sobornicească și apostolească.) Izvorul Credinței noastre este Sfânta Tradiție, scrisă și orală, Sfintele Scripturi și învățăturile rostite ale Apostolilor, transmise, care călăuzesc Biserica ca una: episcopi, cler și credincioși împreună sub ochii îngrijitori ai Sfântului Sinod.

Un Congres acoperă activitățile legate de Eparhie în arena religioasă și civilă, așa cum am spus. Vom nota activitățile cat si vizitele pastorle ale Arhiepiscopului și Episcopului Vicar, ale diferitelor Comisii și Departamente. Congresele au stabilit aceste Departamente și Comisii în ultimii 90 de ani.

Vom revizui activitatea financiară a Episcopiei. O firmă de contabili publici independenti si autorizati verifica acest lucru. Toate activitățile raportate indică munca de un an a Consiliului Episcopiei, așa cum a fost atribuită și desfășurată de Cancelaria de la Vatra. Include, de asemenea, următorul buget și eventualele propuneri.

Congresele din ultimii 90 de ani au revizuit Statutul Episcopiei. Acesta este disponibil în formă tipărită și electronica online atât în limba ​​română, cât și în limba engleză. Limba engleză este folosită de dragul clarității în relația cu restul societății in care traim (cu excepția Mexicului). Delegatii care doresc se pot adresa in limba romana. Un secretar de limba română va lua notițe pentru procesul verbal. De asemenea, după cum a fost mentionat in treceut, amintesc si azi, și ca nu se permite inregistrarea electronica a sesiunilor de lucru, astfel încât vorbitorii să se simtă liberi să-și exprime observațiile cu gandul liniștit.

Delegați, vă rugăm să rețineți că sunteți membri ai Consiliului Parohial și cand reveniti inapoi la parohie trebuie sa prezentati un raport in fata consiliului acestuia și chiar a Adunării Generale despre activitatea Congresului.

În concluzie, ofer observații personale care nu sunt specificate în listarea vizitelor mele pastorale.

Reamintesc clerului și delegaților de nevoia presantă ca parohia sa se ocupe si sa poarte de griija de membri de toate vârstele: tineri, adolescenți, studenți și cuplurile căsătorite, și persoanele în vârstă. Societatea modernă este o abordare izolaționistă „Eu în primul rând, numai Eu” a vieții umane. Familia și Biserica sunt prezentate ca entități „învechite”, „demodate”. Spre deosebire de ceea ce Sfântul Apostol Pavel învăța primii creștini, suntem un trup, la fel cum unitatea familială este parte fundamentala al societății.

Împărtășesc cu voi că în majoritatea vizitelor mele la parohii, există o absență a tinerilor si adolescenți. Mă uit in popor și observ absența lor.

Domnul ne spune pilda unei persoane care a găsit ceva prețios și a plecat să-l cumpere. Tinerii noștri trebuie să știe că este cel mai de preț „ceva” este credința creștină ortodoxă. Acesta este sensul vieții, o pregătire pentru existența veșnică.

Ei trebuie să-și trăiască credința ortodoxă din copilărie în sus. Casa, casa dumneavoastra, fiecare casă, este o mini-biserică, o „Mică Biserică”. Copiii ne observă, pe noi adulții, și învață sau nu învață din ceea ce facem. Din cele șapte zile ale săptămânii, copiii pot participa la slujbele Bisericii doar pentru o oră duminica, o oră! Deoarece nu au permis de conducere la varsta aceea, așa că depind de mama și tata să-i duca la biserica. Adolescenții care au permis de conducere, in loc sa vina la biserica pleacă in directia opusa de biserica, duminica! Repet, casa fiecaruia este o „Mica Biserică” pentru restul de șase zile și jumătate ale săptămânii.

Credința trebuie să fie hrănită de adulții care doresc să împărtășească generației viitoare din familie credința lor. Unii spun că Liturghia este aceeași de fiecare dată. Este parțial adevărat că structura rămâne aceeași, dar este un meniu „fix”: este Cina Domnului la care suntem chemați, „Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste”… să primim Trupul și Sângele lui Hristos.

Preotii parohi slujesc Vecernia și Utrenia, care sunt comori de cantari bogate, de lauda lui Dumnezeu si formare. Pe de o parte, vrem să știm mai multe despre Credința noastră; pe de altă parte, nu ne angajăm sa participam la aceste slujbele. Nu ar trebui să relegam aceste ocazii de a participa la slujbe pe ultimul loc.

Mi s-a spus aceasta intamplare. Un tată se ruga împreună cu cei trei copii ai săi înainte de culcare. Într-o noapte, o cunoştinţă de afaceri a venit la cină. După cină și o discuție între bărbați, copiii au venit la tatăl lor și i-au amintit că este timpul pentru rugăciunile de culcare. Tatăl le-a spus că va veni mai târziu pentru că era angajat în conversație cu oaspetele său. Musafirul a reactionat, spunând că nu vrea ca prezența lui să interfereze cu rugăciunile familiei. El a întrebat dacă poate fi prezent în timp ce se rugau rugăciunile obișnuite de seară. Tatăl a fost rușinat, dar apoi toți s-au adunat în fața icoanelor cu oaspetele și s-au rugat. Aceasta este o poveste adevărată.

Biserica Universală a Crezului este trăită în eparhie, în parohie, în propriile noastre vieți, dar în primul rând, în propriile case, „microbiserica”. Ce ziceti despre casa dumneavoastra?

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

+NATHANIEL, Arhiepiscop